15. Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul şi mă voi ruga de asemenea cu înţelegerea; voi cânta cu duhul şi voi cânta de asemenea cu înţelegerea.
16. Altfel, când binecuvântezi cu duhul, cum va spune cel ce stă pe locul celui neînvăţat: Amin, la aducerea mulţumirilor tale, din moment ce nu înţelege ce spui?
17. Fiindcă tu, într-adevăr, mulţumeşti bine, dar celălalt nu este edificat.
18. Mulţumesc Dumnezeului meu că eu vorbesc în limbi mai mult decât voi toţi.
19. Totuşi în biserică voiesc mai bine să vorbesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să învăţ şi pe alţii, decât zece mii de cuvinte într-o limbă necunoscută.
20. Fraţilor, nu fiţi copii la înţelegere, ci la răutate fiţi prunci, iar la înţelegere, fiţi desăvârşiţi.
21. În lege este scris: Prin alte limbi şi prin alte buze voi vorbi acestui popor, şi cu toate acestea nu mă vor asculta, spune Domnul.
22. De aceea limbile sunt pentru un semn, nu celor ce cred, ci celor ce nu cred; dar profeţia nu serveşte pentru cei ce nu cred, ci pentru cei ce cred.
23. De aceea dacă se adună întreaga biserică într-un loc şi toţi vorbesc în limbi, şi intră cei neînvăţaţi sau cei ce nu cred, nu vor spune că sunteţi nebuni?
24. Dar dacă toţi profeţesc şi intră cineva care nu crede sau neînvăţat, el este convins de toţi, este judecat de toţi,
25. Şi astfel tainele inimii lui sunt arătate; şi, căzând astfel cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu şi va spune că Dumnezeu este cu adevărat în voi.
26. Ce este de făcut atunci, fraţilor? Când vă adunaţi împreună, fiecare dintre voi are un psalm, are o doctrină, are o altă limbă, are o revelaţie, are o interpretare. Toate să fie făcute pentru edificare.