6. După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra corăbiei pe care o făcuse.
7. A dat drumul unui corb, care a ieșit, ducîndu-se și întorcîndu-se, pînă cînd au secat apele de pe pămînt.
8. A dat drumul și unui porumbel, ca să vadă dacă scăzuseră apele de pe fața pămîntului.
9. Dar porumbelul n’a găsit nici un loc ca să-și pună piciorul, și s’a întors la el în corabie, căci erau ape pe toată fața pămîntului. Noe a întins mîna, l-a luat, și l-a băgat la el în corabie.
10. A mai așteptat alte șapte zile, și iarăși a dat drumul porumbelului din corabie.
11. Porumbelul s’a întors la el spre seară; și iată că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de curînd. Noe a cunoscut astfel că apele scăzuseră pe pămînt.
12. A mai așteptat alte șapte zile; și a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s’a mai întors la el.
13. În anul șase sute unu, în luna întîi, în ziua întîi a lunii, apele secaseră pe pămînt. Noe a ridicat învelitoarea corăbiei: s’a uitat, și iată că fața pămîntului se uscase.
14. În luna a doua, în a douăzeci și șaptea zi a lunii, pămîntul era uscat de tot.
15. Atunci Dumnezeu a vorbit lui Noe, și i-a zis: