1. Apoi Domnul i-a zis lui Moise:
2. „Spune-le israeliților să se întoarcă și să-și așeze tabăra lângă Pi-Hahirot, între Migdol și mare, față în față cu Baal-Țefon; să vă așezați tabăra lângă mare, față în față cu Baal-Țefon.
3. Faraon va zice despre israeliți: «Rătăcesc fără țintă prin țară, îi înghite pustia.»
4. Eu îi voi împietri inima lui Faraon și el îi va urmări; însă Îmi voi aduce slavă de pe urma lui Faraon și a întregii lui oștiri. Egiptenii vor recunoaște astfel că Eu sunt Domnul. “ Și ei au făcut întocmai.
5. Când i s-a spus monarhului egiptean că poporul a fugit, Faraon și slujitorii săi s-au răzgândit cu privire la israeliți, zicând: „Cum de-am putut să-l lăsăm pe Israel să plece și să nu ne mai slujească?“
6. Faraon și-a pregătit carul și și-a luat oștirea cu el;
7. a luat șase sute de care alese și toate celelalte care ale Egiptului, fiecare cu propria lui căpetenie.
8. Domnul a împietrit inima lui Faraon, monarhul Egiptului, astfel că acesta a început să-i urmărească pe israeliți; în acest timp, israeliții își continuau drumul cu îndrăzneală.
9. Egiptenii i-au urmărit cu toți caii și carele lui Faraon, cu călăreții și oștirea acestuia. I-au ajuns tocmai când aveau tabăra așezată lângă mare, lângă Pi-Hahirot, față în față cu Baal-Țefon.
10. În timp ce Faraon se apropia, israeliții îi priveau pe egipteni mărșăluind înspre ei. Atunci s-au temut și au început să strige către Domnul.
11. Apoi i-au zis lui Moise: – Pentru că nu mai erau morminte în Egipt ne-ai adus să murim în pustie? Ce ne-ai făcut scoțându-ne din Egipt?