3. Atunci Iefta a fugit de fraţii săi şi a locuit în ţara lui Tob; şi acolo s-au adunat bărbaţi de nimic la Iefta şi au ieşit cu el.
4. Şi s-a întâmplat, după un timp, că de asemenea copiii lui Amon au făcut război cu Israel.
5. Şi s-a întâmplat, când copiii lui Amon au făcut război cu Israel, că bătrânii Galaadului au mers să îl aducă pe Iefta din ţara lui Tob,
6. Şi i-au spus lui Iefta: Vino şi fii căpetenia noastră, ca să luptăm cu copiii lui Amon.
7. Şi Iefta a spus bătrânilor Galaadului: Nu m-aţi urât şi nu m-aţi alungat voi din casa tatălui meu, de ce aţi venit acum la mine, când sunteţi în strâmtorare?
8. Şi bătrânii Galaadului i-au spus lui Iefta: De aceea ne-am întors la tine acum, ca să mergi cu noi şi să lupţi cu copiii lui Amon şi să fii capul nostru peste toţi locuitorii Galaadului.
9. Şi Iefta a spus bătrânilor Galaadului: Dacă mă aduceţi din nou acasă ca să lupt cu copiii lui Amon şi Domnul îi va da înaintea mea, voi fi eu capul vostru?
10. Şi bătrânii Galaadului i-au spus lui Iefta: Domnul să fie martor între noi, dacă nu vom face conform cuvintelor tale.
11. Atunci Iefta a mers cu bătrânii Galaadului şi poporul l-a pus cap şi căpetenie peste ei, şi Iefta şi-a rostit toate cuvintele înaintea Domnului în Miţpa.
12. Şi Iefta a trimis mesageri la împăratul fiilor lui Amon, spunând: Ce ai a face cu mine, de ai venit împotriva mea să lupţi în ţara mea?